Castelul Regelui Lebada....

Cu un secol înaintea lui Disney, regele Ludovic al II-lea al Bavariei şi-a construit în munţi propriul univers fantastic, închinat compozitorului Richard Wagner.

În sudul Bavariei, într-o regiune numită Allgau, cocoţat pe stânci se înalţă castelul Neuschwanstein.

De pe meterezele castelului se deschide

o panoramă superbă asupra văii şi lacului Forggensee. În apropiere se află o cascadă şi un pod suspendat (Marienbrucke).

Ceva mai jos se află castelul Linderhorf. .

Aspect general

"Clădirea este alcătuită din portalul de intrare, Armureria, Casa Cavalerului cu un turn pătrat şi Palatul sau Citadela cu două turnuri spre terminaţia vestică. Efectul este puternic teatral, poate un pic prea căutat, sentiment care creşte o dată ce pătrunzi în interior. Palatul sau Citadela are în componenţă mai multe încăperi la mai multe nivele.

Acestea sînt în ordine:

Camera Tronului care are aspect mai degrabă de interior de biserică, cu o pictură murală ce îi înfăţişează pe cei 12 apostoli şi cu un Iisus aflat pe un piedestal în apropierea tronului, care tron nu a existat niciodată, totul vrînd să arate rolul regelui de mediator între oameni şi divinitate,

dormitorul regelui Ludovic, în mătase albastră cusută cu fir de aur şi picturi murale inspirate din legendele medievale germane, cu pereţi lambrisaţi în stejar şi pat monumental cu baldachin cu turnuleţe sculptate la fiecare colţ; Camera de Îmbrăcat, Camera Valetului, cu mobilier bogat încrustat şi de asemenea lambrisată în stejar

.Camera Cîntăreţilor (inspirată după încăperea omonimă aflată la München), în care se ţineau concursuri pentru alegerea soliştilor de operă şi aveau loc spectacole (din păcate aici nu a avut loc nici un spectacol în timpul regelui Ludovic al II-lea), şi Grota, unde regele îşi amenajase un birou personal, o fantezie care aminteşte de o grotă realăşi face legătura cu holul şi Camera Cîntăreţilor. Cu excepţia celor sus-amintite multe din încăperi au rămas nedecorate în timpul vieţii lui Ludovic. De altfel construcţia palatului se va termina la peste un an de la moartea sa. Clădirea a rămas şi ea un pic neterminată, principalul element dorit de rege fiind un impunător donjon în mijlocul curţii superioare ale cărui fundaţii se pot vedea, dar care nu a fost construit."

Noutăţi tehnice

"Spre lauda sa, Ludovic al II-lea a fost un pionier al tehnicii. Puţini cunosc şi recunosc faptul că acest rege a fost printre primii promotori ai electricităţii şi a introdus curentul electric în viaţa publică a Bavariei. Palatele sale au fost primele în care s-a folosit electricitatea şi nici Neuschwanstein nu face excepţie. De asemenea, în ciuda aspectului său puternic medieval, acest palat beneficiază pe lîngă electricitate şi de motoare cu aburi, instalaţii sanitare cu ţevăraie din plumb, instalaţie modernă de încălzire şi un sistem de ventilaţie. Toate acestea au fost prevăzute de la bun început şi au fost încorporate în pereţii clădirii.

"

Planul curţii castelului supranumit şi "Castelul Frumoasei Adormite din Bavaria" se bazează pe decorul unui castel din Antwerp, din actul al II-lea al unei reprezentaţii cu "Lohengrin".

Ideea pentru Sala Cântăreţilor provine din Tanhauser - poet german despre care legenda spune că ar fi găsit drumul spre lumea subpământeană a dragostei şi plăcerii. Sala tronului este pictată cu scene din Sfântul Graal, din povestea lui Persifal.

Devenit rege la 18 ani, Ludwig II (1845-1886) era obsedat de ideea construirii unor castele spectaculoase, iar opera lui Wagner i-a dat impulsul necesar. A neglijat complet problemele guvernării, astfel încât, în scurt timp, şi finanţele ţării au fost secătuite. Construcţia castelului a început în 1868. Pentru realizarea acestuia s-au alocat resurse impresionante la acea vreme.

Majoritatea sălilor şi decoraţiilor se bazează pe scene ale operelor lui Wagner şi au fost inspirate, la rândul lor, din trecutul eroic al mitologiei germane. Paisprezece sculptori au lucrat mai bine de patru ani pentru a termina dormitorul regelui. În sala tronului, pentru pardoseală s-au folosit două milioane de pietre. Într-o altă sală se află o mică grotă, ce include o cascadă şi o lună artificiale.

Într-o altă încăpere, Sala Cântăreţilor, se organizează anual, în luna septembrie, concerte cu muzica lui Wagner. Magia romantică este tulburată doar de stilul avangardist pentru acele vremuri în care au fost gândite bucătăria castelului, încălzirea centrală şi lifturile care fac plimbarea între etaje mai uşoară decât în timpurile de legendă.

În cele din urmă, exasperaţi de faptul că regele conducea ţara către dezastru, miniştrii săi l-au declarat nebun şi, în 1886, l-au luat de la Neuschwanstein şi l-au închis într-un mic castel, la Berg am Starnberger See. Două zile mai târziu, pe 13 iunie, regele a fost găsit înecat în lacul Starnberg (într-o zonă unde apa nu avea o adâncime mai mare de un metru), alături de psihiatrul care îl declarase nebun. Circumstanţele morţii sale nu au fost elucidate.

Deschis publicului la şapte săptămâni după moartea lui Ludovic al II-lea, în 1886, castelul este în prezent unul dintre cele mai vizitate locuri din Europa. Aici ajung aproximativ 1,3 milioane de turişti pe an.

Cum a murit Regele?

Unul dintre cele mai stranii personaje ale istoriei europene a fost Ludwig Friedrich Wilhelm II, rege al Bavariei din 1864 si pana in 1886. Supranumit „regele visului” sau „regele lebada” de cei care l-au apreciat, el a ramas insa in istorie mai ales prin titulatura data de inamicii sai – „regele nebun”, desi a fost niciodata supus unui control psihiatric care sa ateste acest fapt. Natura lui excentrica si mai ales neobisnuitele circumstante ale disparitiei sale au facut din Ludwig asa cum bine spunea un istoric german „un Kennedy al secolului XIX”, o personalitate a carei viata si moarte vor fi probabil pentru totdeauna invaluite in mister.

Ludwig s-a nascut la castelul Nymphenburg (astazi aflat intr-o suburbie a orasului Munche), ca fiu mai mare al printului mostenitor Maximilian si al sotiei acestuia, printesa Maria de Prusia. Cand avea doar doi ani, bunicul sau, Ludwig I, a fost detronat si Maximilian a devenit rege al Bavariei. Inca de mic, Ludwig a fost crescut in spiritul disciplinei si onoarei si a primit o educatie severa, pentru a fi pregatit in vederea responsabilitatilor care, ca viitor suveran, il asteptau.

Dar el era o fire sensibila si independenta si aceasta ingradire a sentimentelor, cauzata de atmosfera cazona, prusaca, in care a crescut, a fost fara indoiala responsabila de labilitatea lui psihica. Pe langa instrainarea de parintii sai, care au fost foarte reci fata de el, adolescentul va primi o noua lovitura in momentul in care printul Paul de Thurn-Taxis, cel mai bun prieten al sau, se va indragosti de o frumoasa aristocrata si va inceta sa-l mai viziteze. In aceasta atmosfera mohorata, singura raza de soare i-a adus-o verisoara lui, Elizabeta, viitoarea „Sissy”, imparateasa a Austriei.

Un rege burlac, homosexual si... evlavios

Cand Ludwig implinise abia 18 ani, tatal sau moare subit, lasand tronul acestui tanar abia iesit din adolescenta, cu o infatisare de efeb visator, care era realmente adorat de supusii dar mai ales de supusele sale. Primul lui act a fost sa-l aduca pe compozitorul Richard Wagner la curtea din Munchen; masura l-a salvat pe genialul muzician, inglodat in datorii si este clar ca fara aceasta mana de ajutor, multe dintre operele wagneriene n-ar fi putut fi compuse.

In 1867, Ludwig s-a logodit cu sora mai mica a imparatesei Elizabeta, ducesa Sofia de Bavaria dar a amanat casatoria in mai multe randuri si a anulat angajamentul, in cele din urma, preferand sa ramana toata viata burlac. De fapt, preferintele sale sexuale se indreptau spre acelasi sex si marturie in acest sens sunt propriile pagini de jurnal, in care recunoaste relatiile furtunoase cu unii dintre cei mai chipesi barbati din regat – seful grajdurilor regale, Richard Hornig, actorul Josef Kainz si curteanul Alfons Weber. Totusi, el niciodata nu si-a recunoscut deschis homosexualitatea si a cautat din rasputeri sa si-o reprime, intrucat era, in mod paradoxal, un om deosebit de evlavios.

Palate ca-n povesti

Desi un mare iubitor de pace, regele Ludwig a fost obligat, prin tratatul incheiat cu Prusia, in 1867, sa lupte de partea prusacilor in razboiul cu Franta, din 1870-1871. La presiunea cancelarului Bismarck, el ii va scrie o depesa regelui Wilhelm I al Prusiei, rugandu-l sa ia coroana Imperiului German, desi stia ca aceasta initiativa va atrage dupa sine decaderea regatului Bavariei, unul dintre cele mai bogate si mai infloritoare state germane, pe un loc secund si va duce inevitabil la pierderea totala a independentei sale.

Ramas rege doar cu numele, dezamagit de faptul ca nu era suficient de puternic pentru a lupta impotriva „cancelarului de fier”, Ludwig se va retrage, in 1880, in Alpii Bavarezi, unde va construi o serie intreaga de castele splendide: Neuschwanstein, Hohenschwangau, in cinstea legendelor nordice despre Lohengrin, Tristan si Isolda si Nibelungi, Linderhof si Herrenchiemsee, ridicate in stilul palatelor lui Ludovic XIV – Regele Soare, al carui admirator fidel suveranul bavarez era, poate si din pricina propriei sale neputinte de a fi un rege in toata puterea cuvantului.

„Ludwig n-a fost nebun”

Pe 10 iunie 1886, Ludwig a fost declarat in mod oficial incapabil de a-si mai exercita functiile, din cauza nebuniei, fiind obligat sa abdice de catre propriii sai ministri. Fratele mai tanar al tatalui sau, printul Luitpold, a fost complice la acest puci, fiind imediat declarat regent. Desi nu-l examinase niciodata pe Ludwig, psihiatrul Bernhard von Gudden l-a declarat suferind de schizofrenie paranoica, bazandu-se pe marturiile servitorilor din palat si ale adversarilor lui politici, care considerau excentricitatile suveranului drept dovezi clare ale nebuniei.

Istoricii moderni sunt convinsi ca de fapt Ludwig era perfect sanatos din punct de vedere psihic dar ca probabil multe dintre gesturile si deciziile sale erau influentate de abuzul de cloroform si alte droguri, pe care le lua pentru a scapa de durerile atroce de dinti ce-l chinuiau inca din copilarie! De altfel, insasi imparateasa Elisabeta va declara: „Ludwig n-a fost nebun, ci doar un visator, traind intr-o lume a lui. Daca oamenii din preajma lui l-ar fi tratat cu mai multa decenta si grija poate ca n-ar fi avut parte de un sfarsit atat de tragic.”

O disparitie ciudata

Inchis in castelul de la Berg, pe malul lacului Starnberg, la sud de Munchen, regele prezenta inca teoretic un prilej de ingrijorare pentru uzurpatori, cu atat mai mult cu cat popularitatea acestui suveran nefericit era mare printre bavarezi. Este evident, asadar, sa ne gandim ca s-a incercat eliminarea lui fizica. In seara zilei de 13 iunie 1886, Ludwig a cerut pazitorilor sai permisiunea de a face o plimbare pe malul lacului, in compania profesorului Gudden. Renumitul psihiatru a fost de acord si le-a cerut garzilor sa nu-i insoteasca. Cei doi nu s-au mai intors insa niciodata la castel.

Cadavrele lor au fost gasite plutind, in apropierea tarmului, cu putin timp inainte de miezul noptii, de catre soldatii ingrijorati de lipsa prizonierului lor. Autoritatile au stabilit ca Ludwig se sinucisese, nu inainte de a-l strangula pe psihiatru. Dar imediat suspiciunile au inceput sa se iveasca. Ludwig nu manifestate niciodata tendinte de suicid, era un bun inotator si in plus in plamanii sai nu s-a gasit apa, ceea ce sugera ca fusese ucis si apoi aruncat in lac. Multi oameni politici ai vremii au fost incredintati ca era vorba de un asasinat si ca Ludwig fusese probabil impuscat, in timpul unei tentative nereusite de evadare sau poate chiar fara un motiv imediat.

Medicii germani au incercat sa puna moartea subita a fostului suveran pe seama unor cauze naturale – infarct sau accident vascular cerebral, dat fiind faptul ca efebul de odinioara se ingrasase peste masura in ultimii ani ai vietii. Inca de atunci, au existat voci care au cerut deshumarea cadavrului si efectuarea unei autopsii pertinente, care sa elimine orice dubiu privitor la moartea lui Ludwig, dar familia princiara s-a opus. Astazi, lucrurile stau la fel, intrucat descendentii lui Ludwig refuza sa permita savantilor studierea ramasitelor pamantesti ale acestuia.

„Examinarea osemintelor sale ar fi singurul mod in care Ludwig ar putea fi eliberat de stigmatul de criminal, aplicat pentru presupusa ucidere a doctorului Gudden. Personal, cred ca regele a fost asasinat”, spune unul dintre cercetatorii implicati in acest proiect, Peter Glowasz. Dar, desi familia Wittelsbach, careia i-a apartinut si Ludwig al Bavariei, nu este de acord cu exhumarea fostului suveran din sarcofagul aflat in biserica Sf. Mihail din Munchen, o tehnologie de ultima ora ar putea permite rezolvarea enigmei fara ca odihna vesnica a regelui sa fie tulburata.

Denumita „virtopsie”, aceasta metoda utilizeaza imageria de rezonanta magnetica si tomografia computerizata pentru a crea un „portret” tridimensional al cadavrului. Michael Thali, seful Institutului de Medicina Legala din Berna, unde tehnologia a fost inventata, spune ca, daca familia regala va fi de acord, s-ar putea face examinarea si s-ar observa daca exista vreo rana provocata de glont, asa cum s-a speculat decenii intregi.